Cu toate ca acum elevii si studentii sunt in vacanta, sau cel putin o parte din ei, eu vreau sa va povestesc cate ceva din minunata mea studentie. desi studentia mea e relativ scurta fiind doar de un an studenta, pot spune ca anul acesta a fost de neuitat.

Intalnirea mea cu Iasul a fost destul de ciudata si nu fiindca nu as mai fi fost in acest oras studentesc, ci pentru ca eram pentru prima data in viata,”furata” din sanul familiei si lasata intr-un camin studentesc, mai exact T1 (caminul in care majoritari sunt cei de la Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului). Acolo in T1 am inceput realmente viata, am invatat sa imi gestionez singura banii (chiar daca erau cei trimisi de mama), am invatat sa gatesc (mai bine decat inainte), am invatat sa imi impart o camera de 5/3 cu inca 2 persoane, am mai invatat cum sa fac dus la comun, sa fac ceai/cafea in cantitati industriale si sa da la cei cu care te intelegi (ceaiul si cafeaua erau numai bune la o „sesiune de comunicari” ).

La inceput mi-a fost extraordinar de greu si nu fiindca as fi fost vreo rasfatata, tinuta in puf,  fiindca nu am fost, dar nu am fost lasata niciodata singura (tot timpul era ba cu mama, ba cu tata, ba cu sora). Dupa ce mi-a trecut dorul de casa, de orasul natal si de parinti, am inceput sa imi fac din ce in ce mai multe cunostinte care m-au facut sa uit ca acasa e acolo unde sunt parintii si am spus „acasa” la camera ai de camin, iar cand veneam de la Roman (caci aici imi este casa), simteam lipsa celor de la Iasi.

In anul I am facut o gramada de lucruri, am petrecut, am iubit, am petrecut, am invatat, am urat si inca odata am petrecut. In primul semestru am vrut sa vad ce sunt cursurile…si am vazut, maxim 5 ;)) , apoi cand am realizat ca ele nu sunt obligatorii a inceput petrecera: nopti pierdute, pub 25 (si nu numai, dar acolo era miezul :P), stiam ca pot sta pana dimineata in zori, fiindca oricum nu ma sinchiseam sa merg la cursuri.

La inceputul celui de-al doilea semestru am inceput sa ma plictisesc de toate iesirile astea si le-am mai rarit. Apoi chiar daca iesirile erau mai rare, atunci cand ieseam mai distram mult mai bine.

Acum la sfarsitul anului I (care s-a lasat cu doua restante) pot spune ca nu regret nimic, chiar daca stiu ca asta va insemna ceva de invatat in plus pentru „olimpiada” din toamna.

Voi tine mereu minte primul an de facultate si il astept cu nerabdare pe cel de-al doilea.

Anunțuri